DORU CÎRDEI

Publicat de: Doru Cîrdei | 23/01/2026

ÎNTREBĂRI CARE POT SCHIMBA O ȘCOALĂ

Note după o vizită într-o școală finlandeză

Astăzi am vizitat o școală finlandeză. Nu am ieșit de acolo cu un caiet plin de metode noi sau cu entuziasmul superficial al celor care caută „rețete”. Am plecat, în schimb, cu o stare de liniște amestecată cu neliniște – liniștea pe care o ai când vezi lucrurile făcute firesc și neliniștea care apare când îți dai seama cât de mult ne-am îndepărtat, uneori, de esență.

Școala pe care am văzut-o nu încerca să impresioneze. Nu promitea performanță spectaculoasă. Nu alerga după rezultate rapide. Și tocmai de aceea era puternică. Totul părea așezat în jurul unei idei simple: învățarea are sens doar atunci când este ancorată în viața reală a copilului. Din această experiență s-au născut cinci întrebări. Nu ca să critice. Ci ca să clarifice.

1. De ce există școala?

Este o întrebare pe care sistemele educaționale tind să o evite. Nu pentru că nu ar ști răspunsul, ci pentru că răspunsul obligă. Ne obligă să alegem între formă și fond, între cantitate și sens.

Școala nu există doar ca să transmită informații. Informația este abundentă, accesibilă și, de multe ori, gratuită. Nici ca să pregătească elevii pentru examene, pentru că viața nu funcționează după bareme. Școala există pentru a forma oameni capabili să trăiască responsabil, coerent și cu discernământ într-o lume complexă.

Când pierdem acest „de ce”, educația devine un mecanism care funcționează, dar nu transformă. Avem programe, orare, evaluări și rapoarte, dar pierdem tocmai ceea ce ar trebui să fie central: formarea omului.

2. Ce este semnificativ pentru elev?

Un adevăr simplu, adesea ignorat: facem cu plăcere ceea ce este semnificativ pentru noi. Nu din obligație, nu din frică, nu pentru note. Ci pentru că vedem sens.

Mulți elevi nu sunt lipsiți de capacitate. Sunt lipsiți de motivație. Iar motivația nu apare din presiune, ci din relevanță. Când elevul înțelege legătura dintre ceea ce învață și propria lui viață, învățarea nu mai este o corvoadă, ci o investiție.

În școlile finlandeze, lecția nu începe cu „ce trebuie predat”, ci cu întrebarea: De ce ar conta asta pentru copil? Este o schimbare subtilă, dar profundă. Învățarea devine mai puțin despre acumulare și mai mult despre înțelegere.

3. Ce teme pot fi studiate împreună?

Viața nu este fragmentată pe discipline. Problemele reale nu vin etichetate: „matematică”, „istorie” sau „biologie”. Ele cer gândire integrată, colaborare și perspectivă largă.

De aceea, școala finlandeză investește în teme comune, studiate interdisciplinar. Câteva clase împreună, o echipă de profesori, o singură temă: viitor sustenabil, multiliteracy (multialfabetizare: capacitatea de a înțelege și crea mesaje în texte, imagini, audio și media digitală), educație financiară, procesul decizional, etc. Unele clase paralele studiază anumite obiecte împreună. Fiecare profesor contribuie din propria expertiză, dar elevul primește o imagine coerentă.

Rezultatul nu este doar mai multă învățare, ci o învățare mai profundă. Elevul începe să vadă legături, nu doar informații izolate. Înțelege cum funcționează lumea, nu doar cum se rezolvă exerciții.

4. Cum cultivăm mișcarea în aer liber?

În Finlanda, pauza obligatorie de 30 de minute în aer liber nu este un moft pedagogic și nici o concesie făcută copiilor. Este o decizie asumată, construită pe un adevăr simplu și adesea ignorat: corpul și mintea nu pot fi separate.

Copiii nu sunt creați să stea nemișcați ore în șir. Mișcarea nu concurează cu învățarea, ci o face posibilă. Aerul curat (chiar și în zilele geroase, îmbrăcați corespunzător), jocul liber și libertatea de mișcare refac atenția, descarcă tensiunea acumulată și pregătesc creierul pentru o concentrare reală.

Pauza nu este timp pierdut. Este spațiul necesar reîncărcării. O școală care înțelege acest lucru nu se teme să „piardă” minute din orar, pentru că știe că va câștiga ceva mult mai valoros: prezență, atenție și disponibilitate pentru învățare.

5. Ce facem pentru a forma elevii în domeniul „Home Economics”?

Poate cea mai pragmatică lecție a modelului educației finlandeze este aceasta: școala pregătește pentru viață. Nu simbolic. Concret.

Economia casnică nu este o disciplină marginală, ci una esențială. Elevii învață să gătească, să-și organizeze timpul, să gestioneze un buget, să aibă grijă de spațiul în care trăiesc. Nu pentru a deveni „perfecți”, ci pentru a deveni autonomi.

Un absolvent bine format nu este cel care știe multe lucruri despre viață, ci cel care știe să se descurce în viață.

Concluzie

Educația finlandeză nu impresionează prin spectaculos. Impresionează prin echilibru. Prin respect față de copil. Prin claritatea scopului.

Cele cinci întrebări nu sunt soluții rapide. Sunt repere. Busole care ne ajută să nu ne rătăcim printre programe, reforme și presiuni. Poate că nu le putem implementa pe toate, imediat. Dar le putem păstra în față.

Pentru că o școală bună nu începe cu metode noi. Începe cu întrebări mai bune.

Ce părere ai despre aceste întrebări și ce ai adăuga din propria experiență? Putem continua conversația aici: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Conducere, Educație, Școală, Neclasificat, Perspectivă | Etichete:Întrebări, echipare, Educație, Școală, formare

Publicat de: Doru Cîrdei | 12/01/2026

VÂRSTA – un aliat al viziunii

Sunt vârste care nu cer să numeri realizări, ci să-ți așezi inima. Pentru mine, 62 de ani nu reprezintă un capăt de linie, ci un moment de claritate: să recunosc ce a făcut Dumnezeu și să privesc înainte cu responsabilitate și încredere.

Privesc în urmă cu recunoștință pentru har. Nu pentru că drumul a fost ușor, ci pentru că a fost susținut. Domnul m-a chemat când nu vedeam departe, m-a întărit când dificultatea deciziilor depășea capacitatea mea și m-a format mai ales prin procese interioare, nu prin succese vizibile.

Sunt recunoscător pentru oamenii pe care Dumnezeu mi i-a încredințat. În slujire, oamenii nu sunt rezultate, ci responsabilități sfinte. Unii au mers alături de mine ani buni, alții doar o etapă, dar fiecare relație a lăsat o urmă. Adevărata influență nu se măsoară cu aplauze, ci cu rodul care rămâne în viețile oamenilor.

Anii m-au învățat că slujirea autentică nu ține de vizibilitate, ci de profunzime. Nu constă în cât de mult se vorbește despre tine, ci de cât de bine trăiesc cei cu care ai vorbit. De ceea ce continuă să aibă loc chiar și atunci când nu mai ești prezent.

La 62 de ani nu simt chemarea retragerii, ci a adâncirii. Să slujesc mai atent, să vorbesc mai înțelept, să investesc mai intenționat în oameni și în generațiile care vin. Mai puțină grabă. Mai mult discernământ. Mai puțină ambiție. Mai multă credincioșie.

Privesc înainte cu pace. Dumnezeu nu este limitat de vârstă sau de etape. Ceea ce contează nu este cât am făcut, ci dacă rămân disponibil și ascultător astăzi. Cred că unele dintre cele mai valoroase roade se coc mai târziu.

„Până aici Domnul ne-a ajutat.”
Și, cu aceeași încredere, merg mai departe.

Tu ce ai de spus la vârsta ta? Îmi poți scrie: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Conducere, slujire, Spiritualitate, Stil de viata, Ucenicie, Viziune | Etichete:Oameni, Perspectivă, Rezultate, slujire, Vârstă, Viziune

Publicat de: Doru Cîrdei | 08/01/2026

PARADOXUL INFLUENȚEI

De ce oamenii de succes pot deveni mai vulnerabili moral

Ce te ridică, te poate și expune.
Influența nu te face automat mai puternic pe interior.

Există o impresie liniștitoare pe care ne place să o credem:
că oamenii care cad moral sunt cei slabi, instabili sau lipsiți de disciplină.

Biblia avertizează însă exact categoria opusă:

„Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.”
1 Corinteni 10:12

Realitatea este incomodă: de multe ori, cei care cad sunt exact cei care păreau cel mai bine ancorați — lideri, oameni de succes, persoane respectate.

Nu pentru că ar fi mai răi.
Ci pentru că sunt mai expuși.

Influența nu creează problema, dar o amplifică

Puțini oameni caută intenționat tentația.
În majoritatea cazurilor, ea apare pe traseu.

Influența aduce automat:

acces la oameni
admirație
validare
conversații care încep „nevinovat”

Și apare un gând periculos:

„Pot gestiona.”
„Nu e chiar așa grav.”
„Știu ce fac.”

Biblia descrie acest mecanism simplu și realist:

„Fiecare este atras de pofta lui… iar pofta, odată zămislită, dă naștere păcatului.”
Iacov 1:14–15 (parafrazat)

Căderile mari nu încep cu decizii mari, ci cu mici permisiuni repetate.

Succesul exterior poate ascunde un gol interior

Mulți oameni de influență funcționează excelent pentru ceilalți, dar trăiesc din rezervă în interior.

Aplauze în public.
Presiune în privat.
Așteptări mari.
Pauze puține.

ISUS pune întrebarea-cheie:

„Ce-i folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?”
Marcu 8:36

Imoralitatea nu este întotdeauna despre dorință sexuală scăpată de sub control.
De multe ori este despre nevoia de a fi dorit, confirmat, ales.

Singurătatea liderului (despre care nu se vorbește)

Cu cât poziția crește, cu atât:

cercul de oameni sinceri se micșorează
vulnerabilitatea devine riscantă
masca devine mai greu de dat jos

Biblia spune direct:

„Doi sunt mai buni decât unul… dacă unul cade, celălalt îl ridică.”
Eclesiastul 4:9–10

Când nu mai ai un spațiu sigur pentru adevăr, vei deveni vulnerabil într-un spațiu nesigur.

Imoralitatea nu este întotdeauna rebeliune.
Uneori este o încercare greșită de a simți ceva.

Performanța nu este dovada sănătății interioare

Unul dintre cele mai periculoase autoînșelări este acesta:

„Dacă mă prezint bine, înseamnă că sunt bine.”

Biblia separă clar exteriorul de interior:

„Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”
1 Samuel 16:7

Rezultatele pot continua chiar și atunci când interiorul se fisurează.
Succesul nu este dovada echilibrului.

Cu cât ești mai sus, cu atât ești confruntat mai puțin

Influența schimbă dinamica relațiilor:

oamenii te menajează
evită confruntarea
îți spun ce e plăcut, nu ce e adevărat

Biblia avertizează liderii:

„Lovesc păstorul și oile se risipesc.”
Zaharia 13:7

Când nu există confruntare devreme, căderea nu este evitată — doar amânată.

Sunt liderii condamnați la acest risc?

Nu.
Dar sunt mai expuși.

Nu pentru că sunt mai slabi, ci pentru că:

trăiesc sub presiune constantă
oferă mult
primesc validare
au acces
sunt mai singuri decât par

ISUS nu cere izolare, ci luciditate:

„Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”
Matei 26:41

Ce îi protejează cu adevărat pe oamenii de influență

Nu poziția.
Nu reputația.
Nu autocontrolul afișat.

Ci:

oameni în fața cărora nu ești „cineva”, ci doar om
adevărul spus devreme, nu după cădere
limite clare, chiar dacă par exagerate

Apostolul Pavel este direct:

„Fugiți de imoralitatea sexuală.”
1 Corinteni 6:18

Nu negocia.
Nu testa.
Ia viteză.

Concluzie (pentru reflecție)

Imoralitatea nu afectează doar viața personală.
Ea sparge încredere, relații, comunități — uneori generații.

Prevenția nu este slăbiciune.
Este responsabilitate.

Maturitatea nu spune:

„Nu mi se poate întâmpla.”

Ci spune:

„Știu exact ce mă face vulnerabil și nu mă joc cu asta.”

Acesta este adevăratul antidot al paradoxului influenței.

Dacă acest articol ți-a stârnit gânduri, întrebări sau reacții, te invit să mi le scrii la doru@filadelfia.md. Dialogul onest ne ajută pe toți.

Lasă un comentariu

Publicat în Conducere, Criza, Sanatate, Spiritualitate | Etichete:Conducere, Credinta, Influență, relatii, Sanatate, slujire, Spiritualitate, succes

Publicat de: Doru Cîrdei | 01/01/2026

PRIORITATEA care schimbă totul

Ordinea aduce liniștea

Există un tip de oboseală pe care o recunoaștem imediat.
Nu vine din muncă, ci din grijă.
Nu din efort, ci din presiunea de a avea totul sub control.

La început de an, de obicei ne reorganizăm agenda, bugetul și planurile.
Facem liste. Ajustăm obiective. Ne propunem să fim mai eficienți.

Mult mai rar ne oprim să ne întrebăm dacă nu cumva problema reală este ordinea interioară.
Și, paradoxal, exact acolo se decide liniștea noastră.

O observație veche, dar surprinzător de actuală

Cu aproape două mii de ani în urmă, Isus a făcut o observație extrem de practică.
Nu într-un cadru religios izolat, ci vorbind despre lucruri simple și reale: ce mâncăm, cu ce ne îmbrăcăm, ce va fi mâine.

El a surprins un adevăr pe care îl trăim și noi astăzi:
ajungem neliniștiți nu pentru că nu avem suficient, ci pentru că ne organizăm viața în jurul lucrurilor care nu pot oferi siguranță.

Lucrurile în sine nu sunt problema.
Ci locul pe care ajung să-l ocupe în viața noastră.

O idee simplă, cu impact profund

În acel context, Isus a formulat un principiu care a traversat secolele:

„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui,
și vi se vor da și toate acestea.”
(Matei 6:33, NTR)

De multe ori auzim acest citat ca pe un îndemn religios general.
Citit în context, el este o propunere de ordine interioară.

Spus pe înțelesul nostru de astăzi, mesajul sună cam așa:
nu-ți organiza viața în jurul grijilor; alege un centru mai mare decât ele.

Ce înseamnă asta, concret, pentru noi

Isus nu neagă realitatea.
Nu ne spune să nu muncim, să nu planificăm sau să nu ne gândim la viitor.

El spune ceva mai profund:
nevoile nu trebuie să ne conducă viața.

Când punem în centru:

banii,
siguranța,
controlul,
performanța,

frica ajunge inevitabil la volan.

Isus propune o altă ordine:
să punem sensul, valorile și direcția pe primul loc, iar restul își va găsi locul.
Este invitația de a accepta că nu noi trebuie să controlăm totul, ci să avem încredere într-o Autoritate mai mare decât noi.

De ce acest principiu funcționează

Grijile cer control total.
Dar viața nu poate fi controlată total.

Când ne construim siguranța doar pe lucruri care pot dispărea,
trăim într-o tensiune constantă, chiar și atunci când „totul pare în regulă”.

Isus nu promite o viață lipsită de probleme,
ci una care nu este condusă de frică.

Când sensul ajunge înaintea securității imediate,
lucrurile nu dispar, dar își pierd puterea de a ne controla.

Ce se schimbă când schimbăm ordinea

Viața nu devine perfectă.
Responsabilitățile rămân.
Provocările nu se evaporă.

Dar se schimbă ceva esențial:
nu mai trăim cu sentimentul că totul depinde de noi.

Deciziile devin mai clare.
Ritmul devine mai sănătos.
Viitorul nu mai apasă ca o amenințare permanentă.

De ce „mai întâi” contează atât de mult

Isus nu a vorbit despre „mai mult”, ci despre „mai întâi”.

Pentru că ceea ce punem pe primul loc:

ne modelează gândirea,
ne influențează alegerile,
ne decide nivelul de pace.

Dacă pe primul loc este frica, trăim defensiv.
Dacă este controlul, trăim obosiți.
Dacă este sensul, trăim mai liberi.

O întrebare sinceră pentru noi

Nu: „Ce vrem să obținem anul acesta?”
Ci:

„Cine ne conduce viața?”

Pentru că acel „lucru”cine”:

ne organizează prioritățile,
ne consumă energia,
ne decide liniștea.

Concluzie

Isus nu a venit cu o tehnică de gestionare a stresului.
A venit cu o ordine care eliberează.

Nu o ordine care elimină problemele,
ci una care le așază în locul lor.

Iar când ceea ce contează cu adevărat ajunge „mai întâi” în viața noastră,
restul nu mai apasă la fel.

Feedbackul tău contează. Îmi poți scrie: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Conducere, Perspectivă, Spiritualitate, Stil de viata | Etichete:agendă, îngrijorare, liniște, pace, Planificare, Priorități, stres, succes

Publicat de: Doru Cîrdei | 07/11/2025

DIFERIȚI, DAR UNIȚI

Frumusețea diversității și puterea unității

„Așa cum trupul este unul, dar are multe părți, și toate părțile trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot așa este și Cristos.” — 1 Corinteni 12:12 (BVA)

Nu există frumusețe în haos, dar nici în uniformitate. Am învățat asta într-o seară de iarnă, când am asistat la o repetiția unei orchestre. Înainte ca dirijorul să intre, fiecare instrument suna parcă la întâmplare: vioara tremura pe o notă înaltă, clarinetul își căuta tonul, tobele încercau un ritm. Zgomot. Apoi – tăcere. Dirijorul a ridicat bagheta și, dintr-o dată, totul a căpătat sens.

Aceeași orchestră. Aceiași oameni. Aceleași diferențe.
Dar acum toate urmau aceeași partitură, același ritm, aceeași mănă.

Așa este și viața. Familia ta, biserica ta, comunitatea din care faci parte – toate sunt o orchestră în care Dumnezeu este Dirijorul. Fiecare are o voce diferită, un ton, o poveste, o durere, o chemare. Dar când El ridică bagheta, diversitatea se transformă în armonie.

Unii se tem de diferențe. Vor ca toți să gândească la fel, să simtă la fel, să preceapă la fel. Dar Dumnezeu iubește diversitatea. El a creat zeci de nuanțe de albastru, nenumărate de voci, miliarde de chipuri. Niciun răsărit nu seamănă cu altul, și niciun om nu e o greșeală de copiere.

Dumnezeu nu a greșit când ne-a creat diferiți. Greșim noi când ne temem să ne asumăm rolul în orchestră.

Familia e locul unde învățăm prima dată această lecție. Acolo unde diferențele devin ocazii de a crește, nu motive de ceartă. Soțul și soția sunt două melodii care nu se confundă, dar care, în mâinile lui Dumnezeu, devin un duet. Iubirea nu elimină diferențele, ci le acordă.

Biserica – trupul lui Cristos funcționează la fel. Unii predică, alții slujesc, alții se roagă. Când fiecare își aduce aportul lui, harul umple încăperea. Dar când unul încearcă să domine pe celălalt, muzica devine zgomot.

„Când fiecare contribuie cu darul lui, biserica crește în dragoste.” (Efeseni 4:16)

Și dacă te uiți mai departe, la lume, vezi același adevăr. Societatea are nevoie disperată de oameni care nu doar vorbesc, ci și ascultă. De oameni care nu ridică doar ziduri, ci construiesc și poduri. De oameni care nu impun uniformitate, ci inspiră unitate.

Pentru că acolo unde dragostea conduce, diferențele nu ne mai separă – ne completează.

Adevărata unitate nu este rezultatul efortului nostru de a fi perfecți, ci rodul prezenței lui Dumnezeu între noi. Ea cere răbdare, iertare, smerenie și curaj. Curajul de a rămâne împreună chiar și atunci când e mai ușor să pleci.

Unitatea fără dragoste e control. Diversitatea fără scop e haos.
Dar când Duhul Sfânt devine dirijorul, lumea aude muzica cerului.

Rugăciune

Doamne, acordă inimile noastre. Fă din diferențele noastre o melodie a harului Tău.
Ajută-ne să trăim uniți în Duhul Tău, deși nu suntem la fel. Amin.

Ce ai adăuga la ceea ce am scris? Mă poți contacta: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Diversitate, Familie, slujire, Spiritualitate, Stil de viata, Ucenicie, Unitate | Etichete:armonie, Biserica, dezacord, Diversitate, Familie, societatea, Unitate

Publicat de: Doru Cîrdei | 03/11/2025

PĂȘEȘTE SPRE MATURITATE

Maturizarea spirituală nu este o experiență instantanee, ci o călătorie continuă. Ea nu vine odată cu vârsta, ci cu ascultarea. Nu se produce prin emoții, ci prin exercițiu. În Epistola către Evrei 5:11–14 (BVA), autorul ne oferă o imagine vie a acestui proces – ne cheamă să nu rămânem copii spirituali, ci să pășim spre maturitate, urmând câțiva pași simpli, dar esențiali.

1. Fii receptiv la adevărurile adânci ale lui Dumnezeu

„Despre toate acestea avem multe lucruri mai complicate de spus. Totuși, vă este greu să ne urmăriți explicațiile, pentru că mintea voastră nu le poate înțelege.” (Evrei 5:11, BVA)

Dumnezeu dorește să ne învețe adevăruri adânci, dar mintea leneșă spiritual nu mai are răbdare să asculte. Când sufletul nu mai este atent la vocea lui Dumnezeu, creșterea stagnează. Maturitatea începe în clipa în care devii din nou curios pentru Cuvânt și dispus să înțelegi mai mult decât ce este simplu. Cine nu mai ascultă atent, nu mai crește profund.

2. Crește până devii o binecuvântare pentru alții

„De fapt, era normal ca voi să fiți deja învățătorii altora. Totuși, acum voi aveți din nou nevoie de cineva care să vă învețe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu.” (Evrei 5:12a, BVA)

După un timp, credința ar trebui să te facă învățător, nu doar ucenic. Maturitatea spirituală se vede atunci când nu mai trăiești doar ca să fii hrănit, ci ca să-i hrănești pe alții. Dumnezeu nu ne cheamă doar să primim, ci să transmitem mai departe ce am primit. Maturitatea nu înseamnă să știi mai mult și mai bine, ci să influențezi mai mult și mai bine.

3. Hrănește-te cu Cuvânt solid, nu doar cu lapte spiritual

„Și astfel, puteți să vă ‘hrăniți’ doar cu ‘lapte’, nu și cu ‘hrană mai consistentă’. Iar cine se hrănește numai cu ‘lapte’, nu este familiarizat cu învățătura despre dreptate, pentru că este ‘copil’.” (Evrei 5:12b–13, BVA)

Laptele este bun la început, dar nu poate susține creșterea unui adult. În același fel, adevărurile simple ale credinței sunt fundamentale, dar nu suficiente pentru o viață matură. Hrana tare reprezintă adevărurile greu de trăit — ascultarea, suferința, dăruirea, slujirea. Cine refuză aceste provocări rămâne copil spiritual. Laptele te ține în viață; hrana tare te face puternic.

4. Exersează discernământul zilnic

„Dar cei maturi, care au practicat un antrenament al minții lor, au discernământ și pot primi hrană mai consistentă.” (Evrei 5:14, BVA)

Maturitatea se formează prin antrenament constant — citirea, aplicarea și trăirea Cuvântului zi de zi. Discernământul spiritual nu se dobândește instantaneu; el se dezvoltă în timp, prin exercițiu și ascultare. Omul matur nu reacționează la impuls, ci răspunde prin principii. Discernământul este mușchiul sufletului matur.

Concluzie

Adevărata maturitate spirituală nu înseamnă perfecțiune, ci progres constant. Ea se vede în profunzime, responsabilitate și discernământ. Dumnezeu te cheamă să pășești dincolo de laptele de început și să te hrănești cu hrana tare a credinței trăite. Creșterea ta spirituală nu se măsoară cu ceea ce știi, ci cu ceea ce trăiești consecvent. Dovada maturității nu este cunoașterea, ci caracterul.

Ce zici depsre ceea ce am scris mai sus? Ce ai reformula / adăuga? Pentru discuții, contactează-mă: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, Spiritualitate, Stil de viata, Ucenicie

Publicat de: Doru Cîrdei | 11/04/2025

Nu scrie orice. Nu tăcea oricum.

COMUNICARE SPIRITUALĂ ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ

În perioadele electorale, vocile se înmulțesc, devin mai sonore și adesea mai polarizate. În acest zgomot crescând, se ridică o întrebare crucială: Ce ar trebui să spună liderii spirituali – și ce ar fi mai bine să nu spună?

Trăim într-o cultură în care aproape orice devine o declarație politică. În acest context, e ușor fie să ne aliniem unei tabere, fie să alegem tăcerea. Dar chemarea liderilor creștini este mai înaltă: nu să fie portavoci politice, ci să rămână o conștiință trează pentru o generație în căutare de sens. Din perspectiva mea este esențial să înțelegem ce fel de mesaje merită comunicate și ce fel de declarații ar trebui evitate în spațiul public.

CE AR TREBUI SĂ PUBLICĂM, NOI LIDERII SPIRITUALI

1. Mesaje de încurajare la rugăciune și discernământ. Dumnezeu cheamă poporul Său să mijlocească pentru conducători și pentru binele națiunii: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să înălțați rugăciuni, mijlociri, cereri și mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt în autoritate…” (1 Timotei 2:1-2 NTR). Să invităm comunitatea la rugăciune pentru alegeri drepte, pentru pace și înțelepciune colectivă.

2. Mesaje care promovează pacea, unitatea și respectul. Creștinii sunt chemați să fie pacificatori și agenți ai reconcilierii. Isus a spus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” (Matei 5:9) Să cultivăm respectul pentru opinii diferite și să descurajăm dezbinarea.

3. Mesaje despre valorile biblice fără a idolatriza vreun candidat. Loialitatea supremă a creștinului este față de Cristos și Împărăția Lui. În Cartea lui Dumnezeu citim: „Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!” (Psalmul 33:12) Iar Isus a spus: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta.” (Ioan 18:36) Să punem accent pe principii (adevăr, justiție, compasiune, libertate) nu pe persoane sau partide.

4. Mesaje care încurajează participarea responsabilă la vot. Creștinul este și cetățean responsabil, chemat să caute binele societății din care face parte. Dumnezeu a spus: „Căutați binele cetății în care v-am dus…” (Ieremia 29:7) Iar Isus a clarificat: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” (Matei 22:21) Să încurajăm oamenii să se informeze și să voteze cu înțelepciune și responsabilitate.

5. Apeluri la integritate și responsabilitate civică. Adevărul, dreptatea și caracterul sunt valori fundamentale ale Împărăției lui Dumnezeu. Isus a afirmat: „Voi sunteți lumina lumii… să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor.” (Matei 5:14-16) În Epistola către Evrei, citim: „Să iubești dreptatea și să urăști nelegiuirea.” (Evrei 1:9) Să inspirăm oamenii să identifice lideri integri și să trăiască cu conștiință curată.

CE NU AR TREBUI SĂ PUBLICĂM, NOI LIDERII SPIRITUALI

1. Mesaje partizane sau propagandistice. Credinciosul este cetățean al cerului înainte de a fi cetățean al unei țări. Apostolul Petru a scris: „Purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.” (1 Petru 1:17) Să nu transformăm slujirea spirituală într-un instrument politic. Să nu promovăm agresiv un candidat sau partid.

2. Declarații care incită la ură, batjocură sau dispreț. Cuvintele creștinului trebuie să edifice, nu să distrugă. Apostolul Pavel ne-a avertizat: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire…” (Efeseni 4:29) Să evităm sarcasmul, poreclele ofensatoare și ridiculizarea unor politicieni.

3. Mesaje care inspiră frică, panică sau fatalism. Credința noastră este ancorată în suveranitatea lui Dumnezeu, nu în politica oamenilor. Apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu ne-a dat un duh de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7) Iar în Psalmi citim: „Domnul împărățește: să se bucure pământul!” (Psalmul 97:1) Să nu manipulăm emoțiile publicului prin scenarii apocaliptice legate de alegeri.

4. Aluzii „profetice” nefondate despre rezultatul alegerilor. Dumnezeu nu se lasă manipulat politic; liderii spirituali trebuie să vorbească numai ce spune El. Dumnezeu clarifică: „Eu n-am trimis acești proroci, și totuși au alergat…” (Ieremia 23:21) Să dăm dovadă de smerenie când vorbim în numele Domnului, mai ales în chestiuni sensibile precum rezultatele alegerilor.

5. Atitudine de neutralitate confuză sau pasivitate spirituală. În vremuri decisive, sarea trebuie să aibă gust și lumina să lumineze – altfel, își pierd rostul.Isus a avertizat: „Dacă sarea își pierde gustul…” (Matei 5:13). Să nu tăcem din teamă sau comoditate. Fii curajos, clar și relevant.

Concluzie

Noi liderii creștini suntem chemați nu să trecem de partea unei tabere politice, ci să fim o voce a Adevărului, o lumină morală și un model de maturitate civică și spirituală. Într-un peisaj tensionat, prezența noastră trebuie să inspire: rugăciune, discernământ, integritate, speranță.

Ce zici cu privire la ceea ce am scris mai sus? Orice sugestie sau întrebare este binevenită, în scris: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, politică, social-politic, Spiritualitate | Etichete:alegeri, comunicare, Credinta, Sanatate, Spiritualitate

Publicat de: Doru Cîrdei | 31/03/2025

Când doar tu mai ești „corect” – și pornești la atac

Am observat un fenomen tot mai răspândit în rândul unor lideri spirituali: nu doar că se distanțează de alți creștini, ci se alarmează în fața oricărei diferențe și pornesc o ofensivă verbală și teologică împotriva celor care nu gândesc sau nu slujesc exact ca ei.

Totul începe, de obicei, cu o intenție nobilă: păstrarea purității credinței. Dar această intenție, când nu e însoțită de smerenie și discernământ, alunecă ușor în exclusivism. Se instalează o atitudine de superioritate:

„Noi suntem cei care am rămas corecți. Ceilalți s-au compromis.”

De aici până la critici dure și judecăți publice împotriva altor lideri, biserici sau denominații nu mai e decât un pas.

Și atunci încep atacurile.

Nu se mai predică Evanghelia, ci se predică împotriva altora. Nu se mai zidește, ci se demolează. Nu se mai slujește cu dragoste, ci se lovește cu suspiciune, ironie și acuzații. Această ofensivă, deghizată uneori în „apărarea adevărului”, ajunge să transforme o lucrare spirituală într-o campanie de defăimare. Iar biserica devine un spațiu al fricii și manipulării, nu al harului și libertății. O tabără mereu în alertă, nu o casă în care domnește Cristos.

Dar Cristos ne cheamă la altceva.

El nu ne-a chemat să ne comparăm, să ne judecăm și să ne luptăm unii cu alții. El a venit să aducă unitate, vindecare, împăcare. Dacă Isus a stat la masă cu vameșii și cu păcătoșii, cum îndrăznim noi să-i respingem pe frații noștri doar pentru că slujesc altfel decât noi?

Când ajungi să crezi că doar tu mai ești „corect”, s-ar putea ca, fără să-ți dai seama, să fi ieșit din sfera smereniei.

Și când pornești la atac împotriva comunității creștine, e foarte posibil să nu mai lupți pentru cauza lui Dumnezeu – ci pentru propriul ego spiritual.

Totuși, mai este speranță.

Este timpul să renunțăm la confruntare și să identificăm oportunități pentru colaborare. Să ne pocăim de mândria noastră, de critica destructivă și de atacurile mascate în zel religios.

Este timpul să ne reamintim că:

Biserica lui Cristos este mai mare decât tradiția noastră, decât stilul nostru, decât preferințele noastre.

Unitatea nu înseamnă uniformitate.

Înseamnă dragoste, încredere, smerenie și dorința de a lucra împreună pentru gloria lui Dumnezeu.

Poate azi este un moment potrivit să ne întrebăm sincer: Edific eu Trupul lui Cristos? Sau îl sfâșii sub pretextul că sunt „corect”?

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, Criza, slujire, Spiritualitate

Publicat de: Doru Cîrdei | 26/02/2025

CRITICI ȘI RESPINGERI: MOTIVE ȘI SOLUȚII

Criticile și respingerile între credincioșii evanghelici pot apărea din diverse motive, dar este important să ne amintim că Biblia ne învață despre unitatea și dragostea frățească. Iată 7 motive biblice pentru care apar aceste conflicte și soluțiile corespunzătoare pentru prevenirea sau tratarea lor:

1. Mândria și autosuficiența

Avertizare biblică: Mândria este una dintre principalele cauze ale dezbinării în trupul lui Cristos. “Să nu faceți nimic motivați de spiritul ambițiilor personale sau determinați de dorința unei glorii efemere. Ci trăind smeriți, oricare dintre voi să îl considere pe altul ca fiind superior lui.” (Filipeni 2:3 BVA) Mândria ne face să credem că suntem superiori altora și să ne considerăm „mai buni” decât frații noștri.

Soluție biblică: Pentru a preveni sau a trata mândria și autosuficiența, cultivăm umilința și un spirit de slujire. “Oricine se înalță, va fi smerit; iar oricine se smerește, va fi înălțat.” (Luca 14:11 BVA)

2. Neînțelegerile teologice și doctrinare

Avertizare biblică: Mulți se ceartă din cauza diferențelor de învățătură sau interpretare a Scripturii. Pavel avertizează: „Să îl primiți bine între voi pe cel care este slab în credință; și să evitați disputele cu el. De exemplu, unul crede că poate să mănânce orice. Dar altul a cărui credință este slabă, are o alimentație vegetariană. Cel care mănâncă și carne, nu trebuie să desconsidere pe acela care nu mănâncă decât legume și fructe; iar cel care este vegetarian în alimentație, nu trebuie să îl condamne pe cel care mănâncă și carne; pentru că și el este acceptat de Dumnezeu. Oare cine îți permite să condamni pe cel care este slujitorul altuia? Stăpânul lui este cel care decide dacă el este aprobat sau respins. Dar el va fi acceptat, pentru că Stăpânul îl va face să primească aprobare pentru decizia lui.” (Romani 14:1-4 BVA)

Soluție biblică: Focalizarea pe esențialul credinței comune – Evanghelia lui Cristos. Apostolul Pavel a scris: „V-am învățat exact ce am primit și eu. Primul lucru important este faptul că în acord cu Scripturile, Cristos a murit pentru păcatele noastre. Apoi, tot conform profețiilor Scripturilor, El a fost înmormântat; și a înviat a treia zi după ce murise.” (1 Corinteni 15:3-4 BVA). Ne putem respecta diferențele fără a le face un motiv de dezbinare.

3. Mânia și conflictele nerezolvate

Avertizare biblică: Conflictele nerezolvate pot duce la resentimente și diviziuni. Biblia spune: „Fiți atenți ca între voi să nu fie nimeni care deviază de la harul lui Dumnezeu. Altfel ar putea „să crească o ramură” care produce amărăciune și mulți ar fi afectați de ea.” (Evrei 12:15 BVA). Mânia necontrolată devine o barieră între frați.

Soluție biblică: Reconcilierea rapidă și iertarea. „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și fă-i reproșuri între tine și el singur. Dacă își însușește critica, luându-te în considerare, ai câștigat pe fratele tău” (Matei 18:15 BVA).

4. Păcatul nemărturisit și neiertat

Avertizare biblică: Păcatul nerezolvat în viața unui credincios poate duce la respingerea fraților. „Dacă afirmăm că avem părtășie cu El, dar în același timp trăim în întuneric, mințim; și astfel, comportamentul nostru demonstrează că nu trăim adevărul afirmat. Dar dacă trăim în lumină așa cum El este lumină, avem părtășie unii cu alții;” (1 Ioan 1:6-7 BVA).

Soluție biblică: Convingerea de păcat, mărturisirea și căutarea restaurării. „Cine își ascunde păcatele nu va progresa, dar oricine le recunoaște și renunță la ele va beneficia de milă” (Proverbe 28:13 BVA).

5. Invidia și negativismul

Avertizare biblică: Invidia este un sentiment distructiv care apare atunci când cineva se simte nemulțumit de succesul, binecuvântarea sau poziția altora. Aceasta poate duce la critică, resentimente și chiar la încercarea de a-i sabota pe cei invidiați. „Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel.” (Iacov 3:16 NTR). Negativismul este adesea un rezultat al invidiei. O inimă nemulțumită caută defecte în ceilalți și se concentrează pe ceea ce îi lipsește, în loc să vadă binecuvântările proprii. Acest negativism duce la critică constantă, nemulțumire și o atitudine care descurajează în loc să încurajeze.

Soluție biblică: Cultivarea unei inimi recunoscătoare și sprijinirea succesului altora. „Bucurați-vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng!” (Romani 12:15 NTR). Dumnezeu ne cheamă să colaborăm, nu să concurăm.

6. Lipsa dragostei adevărate și compasiunii

Avertizarea biblică: Dragostea este fundamentul relațiilor sănătoase, atât în cadrul bisericii, cât și în orice context al credinței. Atunci când lipsește dragostea autentică, oamenii tind să se critice reciproc, să se respingă și să creeze diviziuni. Apostolul Ioan subliniază clar această realitate spirituală: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos.” (1 Ioan 4:20 NTR).

Soluția biblică: Exprimarea dragostei necondiționate și înțelegerea nevoilor celorlalți. „Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-L cunoaște pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7 NTR).

7. Judecarea greșită a motivațiilor altora

Avertizare biblică: Când judecăm intențiile altora, fără a avea toată informația, ne expunem la greșeli. Isus ne-a avertizat: „Să nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7:1 NTR). Numai Dumnezeu cunoaște inimile oamenilor.

Soluție biblică: Adoptarea unei atitudini de acceptare și încredere. „Nu judecați nimic înainte de timpul stabilit, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.” (1 Corinteni 4:5 NTR).

Concluzie:

Biserica trebuie să fie un loc de reconciliere, iubire și armonie, iar fiecare credincios are responsabilitatea de a căuta pacea și unitatea. Soluțiile biblice – umilința, reconcilierea, dragostea și iertarea – sunt cheia pentru prevenirea conflictelor și criticilor, precum și tratarea lor când apar.

Ce crezi despre ceea ce am scris mai sus? Ce alte motive biblice îmi sugerezi și ce soluții îmi recomanzi? Scrie-mi, utilizând adresa mea email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, Criza, slujire, Spiritualitate, Ucenicie

Publicat de: Doru Cîrdei | 25/02/2025

Este un privilegiu a sluji ca vorbitor la Gather25

Într-o lume în care barierele culturale și confesionale pot separa credincioșii, evenimentele internaționale și interconfesionale reprezintă oportunități divine pentru a cultiva în rândurile creștinilor spiritul colaborării pentru a proclama Evanghelia. A sluji ca vorbitor în astfel de contexte nu este doar o onoare, ci și o responsabilitate biblică. Iată trei motive, care pentru mine sunt esențiale:

1. Pentru îndeplinirea Marii Trimiteri (Matei 28:19-20)

Isus a poruncit ucenicilor să „meargă și să facă ucenici din toate neamurile,” un mandat care ne provoacă să ieșim din zonele noastre de confort și să răspândim Evanghelia la nivel global. Evenimentele internaționale oferă o platformă strategică pentru a învăța, inspira și mobiliza oamenii lui Dumnezeu din diferite colțuri ale lumii.

2. Pentru promovarea unității în diversitate a credincioșilor (Ioan 17:21, Efeseni 4:3-6)

Isus s-a rugat „ca toți să fie una,” subliniind importanța unității între credincioși. Deși există diferențe doctrinare, fiecare ocazie în care credincioșii se întâlnesc pentru a împărtăși viziunea Împărăției este o oportunitate de a întări comuniunea frățească și de a încuraja colaborarea pentru răspândirea Evangheliei.

3. Pentru a împărtăși despre lucrarea lui Dumnezeu (Psalmul 96:3, Faptele 14:27)

Dumnezeu lucrează în moduri minunate în întreaga lume, iar credincioșii sunt întăriți atunci când aud despre puterea și harul Său manifestate în alte contexte. Apostolii obișnuiau să împărtășească „tot ce a făcut Dumnezeu prin ei” (Faptele 14:27), inspirând astfel comunitățile de credincioși să persevereze în credință și slujire.

Concluzie

A sluji în calitate de vorbitor la un eveniment internațional și interconfesional nu este doar o ocazie de a împărtăși un mesaj, ci o oportunitate divină de a influența vieți, a întări bisericile la scară globală și a participa activ la planul lui Dumnezeu pentru mântuirea neamurilor. Când alegem să ne investim darurile în acest mod, răspundem chemării lui Dumnezeu de a fi ambasadori ai Împărăției Sale în lume.

Ce crezi despre ceea ce am scris mai sus? Ce alte motive biblice îmi recomanzi? Scrie-mi, utilizând adresa mea email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, slujire, Spiritualitate, Ucenicie

Publicat de: Doru Cîrdei | 31/12/2024

E ANUL NOU, ÎNTREABĂ-TE DIN NOU!

Cum gândești despre tine la acest început de an? Gândești posibilități și reușite, sau probleme și eșecuri? Modul tău de a gândi, determină cine vei deveni și ceea ce vei reuși. Auto-aprobarea este un aspect delicat, mai ales în viața unui lider spiritual, deoarece implică echilibrul dintre încrederea sănătoasă în chemarea personală și pericolul de a căuta validarea în locuri greșite. Să începem Noul An punându-ne întrebări excelente pentru a ne recalibra auto-aprobarea.

Cum l-ai experimentat Dumnezeu? Când ai reflectat ultima dată la cele mai marcante experiențe personale cu Dumnezeu? Acest exercițiu de memorie îți redă auto-aprobarea obiectivă. Amintește-ți momentul în care ai înțeles că ești cunoscut și iubit în mod personal de Dumnezeu: “Nu te teme; pentru că Eu te-am răscumpărat. Te-am chemat pe nume; și ești al Meu.” Isaia 43:1 BVA. Gândește-te la acele momente de nesiguranță, când Dumnezeu ți-a crescut încrederea în promisiunile Sale și ți-a șoptit: “Fii tare și curajos! Nu te îngrozi și nu te înspăimânta, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine oriunde vei merge!“ Iosua 1:9 NTR

Care sunt darurile cu care ai fost înzestrat? Desigur, darurile spirituale nu sunt dovada meritelor tale, însă ele indică în mod evident spre scopul vieții tale și chemarea primită din partea lui Dumnezeu. Fă totul pentru a te asigura că îți cunoști darurile, chemarea și scopul: „slujiți-vă unii pe alții cu darul pe care l-a primit fiecare.” 1 Petru 4:10 BVA. Întrucât Dumnezeu, prin harul Său, ți-a dat încredere, te-a înzestrat, gândește pozitiv cu privire la tine și te aprobă, fă și tu același lucru.

Cine sunt oamenii care te influențează? Gândești sănătos despre tine însuți, în măsura în care te bucuri de compania celor care te prețuiesc și investesc în tine și te aprobă: „Cine umblă cu înțelepții, va deveni înțelept.” Proverbe 13:20 BVA. Însă sunt oameni care îți pot distruge respectul de sine; pe aceștia trebuie să-i eviți: „Omul care nu se duce să participe la discuțiile și deciziile celor răi, care nu se oprește pe drumul celor păcătoși și care nu se așază pe scaunul celor aroganți, este fericit.” Psalm 1:1 BVA Noul An este o bună oportunitate pentru a-ți alege prietenii, colegii și mentorii din perspectiva auto-aprobării sănătoase.

În concluzie, pentru a crește în credință, a rămâne fidel chemării divine și pentru a inspira pe cei din jur liderul spiritual are nevoie de auto-aprobare sănătoasă. Aceasta îl ajută să slujească cu încredere și integritate. Fă totul, ca la acest început de an să gândești despre tine așa cum gândește Dumnezeu, pentru a te aventura împreună cu El, ca să devii și să faci ceea ce dorește El.

Ce crezi despre ceea ce am scris mai sus? Ce alte modalități de cultivare a auto-aprobării sănătoase recomanzi? Scrie-mi, utilizând adresa mea email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, slujire, Spiritualitate, Ucenicie | Etichete:Auto-aprobare, Credinta, Sanatate, slujire, Spiritualitate

Publicat de: Doru Cîrdei | 10/12/2024

ALEGERILE AU EȘUAT, CE LECȚII AM ÎNVĂȚAT?

Eșecul în orice context poate fi un moment dificil, dar și o oportunitate extraordinară pentru reflecție și creștere. Pentru un pastor care nu este indiferent cu privire la alegerile prezidențiale, criza pe fondul căreia a fost anulat scrutinul, poate deveni o piatră de temelie pentru slujire, oferind lecții spirituale, practice și morale. Mai jos vă împărtășesc cinci lecții fundamentale pe care în calitate de lider creștin le pot învăța dintr-un astfel de context.

1. Prioritatea chemării spirituale

Chemarea mea primordială primită din partea lui Dumnezeu este să slujesc scopului Său. Rolul meu principal este de a administra familia spirituală și de a fi un exemplu al vieții urmașului devotat al lui Cristos. Politica poate părea o cale de a aduce schimbare, dar această implicare nu trebuie să umbrească misiunea mea primară de a predica Evanghelia. Isus nu a căutat puterea politică, deși mulțimile Îl doreau ca lider al unei revoluții. El a spus: „Regatul Meu nu este din această lume.” (Ioan 18:36 BVA). Cred că un pastor trebuie să rămână focalizat pe Împărăția lui Dumnezeu, nu pe structurile trecătoare ale lumii.

2. Adevărata sursă a încrederii

Eșecul alegerilor prezidențiale poate fi un prilej de reevaluare a domeniului spre care îmi îndrept speranța. Este tentant să căutăm soluții omenești la problemele complexe ale societății, dar Biblia ne amintește că încrederea trebuie să fie în Dumnezeu, nu în oameni sau sisteme politice. Psalmul 146:3 BVA avertizează: „ Nu vă încredeți în cei „mari”, în fiii oamenilor care nu pot oferi salvarea.” Un pastor trebuie să cultive în comunitate dependența totală de Dumnezeu.

3. Conducerea spre unitate, nu diviziune

Alegerile au potențialul de a crea diviziuni chiar și în biserică și mai rău între liderii spirituali, pe fondul diferențelor de opinie politică. În calitate de pastor am responsabilitatea de a promova armonia între credincioși, fiind concentrați pe ceea ce îi unește: credința în Hristos. Liderii trebuie să fie exemple de reconciliere, evitând discursurile partizane care pot rupe legăturile dintre membrii bisericii. „Căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii” (Efeseni 4:3 EDC100).

4. Smerenia și acceptarea voii lui Dumnezeu

Dezamăgirea poate fi un test al smereniei. Poate fi un semnal că Dumnezeu are un alt plan sau că trebuie să îmi reevaluez metodele și prioritățile. Acceptarea voii lui Dumnezeu este esențială pentru un lider spiritual matur. Apostolul Iacov a scris: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți” (Iacov 4:6 EDC100). Prin smerenie, pastorul își poate recâștiga claritatea scopului spiritual.

5. Reevaluarea metodei de influență socială

Eșecul politic poate arăta că influența spirituală și morală este mai puternică decât cea politică. În calitate de slujitor al Evangheliei sunt chemat să influențez trăind valorile lui Dumnezeu și proclamând mesajul Său, nu să domin prin structuri pământești. Isus a afirmat: “Voi trebuie să fiți ca o lumină pentru oameni. Această lumină va fi produsă de faptele voastre bune care îi vor face să laude pe Tatăl vostru din cer” (Matei 5:16 BVA). Impactul spiritual este mai profund și mai durabil decât cel politic.

Concluzie

Eșecul alegerilor prezidențiale poate fi transformat într-o oportunitate de creștere personală și de reînnoire a chemării spirituale. Lecțiile învățate mă pot ajuta în slujirea pastorală petnru a deveni un lider mai smerit, mai concentrat pe prioritățile Împărăției lui Dumnezeu și mai capabil să inspire unitate și transformare în comunitate. În cele din urmă, chemarea unui pastor nu depinde de succesul politic, ci de ascultarea de Dumnezeu și de credincioșia în slujire.

Tu ce lecții ai învățat în această perioadă agitată a alegerilor prezidențiale, care în final au fost anulate? Îmi poți scrie, utilizând adresa mea email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Neclasificat | Etichete:alegeri, Credinta, politică, slujire, Spiritualitate

Publicat de: Doru Cîrdei | 03/12/2024

CE SĂ ALEG CÂND NU AM CE ALEGE?

În cadrul oricărei societăți, omul care L-a luat în serios pe Dumnezeu se va afla în situații în care trebuie să facă o alegere însă niciuna dintre opțiuni nu corespunde principiilor divine. Acum când poporul român își va alege președintele, cred că pentru mine, în calitate de persoană a credinței, există câteva opțiuni democratice de a alege, fără a-mi compromite valorile:

Pot vota candidatul care se apropie cel mai mult de principiile mele, a cărui program coincide mai mult cu prioritățile mele. Aceasta înseamnă că voi analiza atent programele și acțiunile fiecărui candidat, gândindu-mă la consecințele alegerii mele pe termen lung. În eventualitatea în care vor fi emise legi contrare voii lui Dumnezeu, voi spune cu respect și integritate, asumându-mi consecințele: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Fapte 5:29 NTR)
Pot vota în alb, fără aplicarea ștampilei pe buletinul de vot. În cazul în care trag concluzia că ambii candidați încalcă în mod evident valorile biblice și nu îmi pot exprima prin vot susţinerea pentru niciuna din cele două persoane, îmi pot exprima dezaprobarea printr-un vot în alb. Acesta este un mod de a spune că îmi pasă de alegeri, dar nu sunt de acord cu opțiunile disponibile. După alegeri, dau dovadă de respect și mă rog “pentru toți cei care dețin funcții importante în societate; pentru ca astfel să putem fi liniștiți, trăind cu demnitate viața religioasă.” (2 Timotei 2:2 BVA)
Pot contribui în mod activ la schimbare, în afara votului. În calitate de urmaș devotat al lui Cristos, am privilegiul de reflecta caracterul și valorile Lui atât în viața mea de zi de zi, cât și împreună cu comunitatea credinței din care fac parte. Misiunea mea și a mișcării credinței cu care mă identific, este cea de a inspira oamenii să-L urmeze pe Isus, cultivând principiile și valorile Lui în toate sferele vieții, așa cum ne-a poruncit El: „Voi trebuie să fiți ca o lumină pentru oameni. Această lumină va fi produsă de faptele voastre bune care îi vor face să laude pe Tatăl vostru din cer.” (Matei 5:16 BVA)

Ce zici despre ceea ce am scris mai sus? Crezi că mai sunt și alte opțiuni democratice de a alege, fără a-mi compromite valorile? Îmi poți scrie la adresa mea email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Conducere, Credinta, Criza, politică, social-politic

Publicat de: Doru Cîrdei | 27/10/2024

DE CE EU VOTEZ PE CINE VOTEZ?

Sunt un om al credinței și îmi iubesc neamul. Aceasta include participarea mea la procesul electoral în mod responsabil prin rugăciune pentru discernământ și alegerea prin vot a persoanei care îndeplinește în final, două criterii de bază: 1) este cea mai demnă de încrederea mea și 2) este persoana care va putea reprezenta cu onoare țara pe scena internațională. Iată trăsăturile pe care doresc să le identific în prezidențiabili, în ziua alegerilor:

PERSOANA DEMNĂ DE ÎNCREDERE, pentru mine, este omul care:

Își respectă promisiunile. Este un om pe care pot baza că va face ceea ce spune, așa cum explică Apostolul Iacov „Ci când spuneți „Da!”, să fie „Da!” și în realitate; iar când spuneți „Nu!”, să rămână definitiv „Nu!”, ca să nu fiți condamnați.” (Iacov 5:12 BVA)
Trăiește în integritate. Mă pot baza pe omul care urmează valori și principii, angajat în lupta cu corupția și neadevărul, deoarece „Dumnezeu păstrează înțelepciunea pentru cei drepți și este scut pentru cei ce umblă în integritate.” (Proverbe 2:7 NTR)
Este competent, experimentat. Are experiență și abilități pentru a-și îndeplini responsabilitățile asumate, așa cum cere Dumnezeu: „Alege din tot poporul bărbați capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbați de încredere.” (Exodul 18:21 NTR)
Nu are interese ascunse. Îi respectă pe oameni și unicul său scop este să slujească intereselor lor. Isus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și-l va disprețui pe celălalt..” (Matei 6:24 NTR)

PESOANA CARE NU MĂ VA FACE DE RUȘINE, reprezentându-mi țara în lume, este omul care:

Este un diplomat tacticos. Are abilitatea de a menține relații cordiale și constructive cu alte țări, chiar și în situații tensionate. În cartea lui Dumnezeu scrie: „Un răspuns oferit într-un mod delicat, diminuează supărarea; dar un cuvânt dur provoacă mânia.“ (Proverbe 15:1 BVA)
Este un patriot echilibrat. Apără interesele naționale fără a adopta un ton extremist, înțelegând că dezvoltarea țării are loc prin cooperare, nu prin izolare. „Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” (Romani 12:17-18 NTR)
Are o viziune strategică. Are un plan pe termen lung pentru dezvoltarea țării, și știe să comunice această viziune partenerilor internaționali, anticipând schimbările geopolitice. Isus explică cât de important este acest lucru, întrebând retoric: „Cine dintre voi nu își face calculele cheltuielilor când intenționează să construiască un turn – pentru a vedea dacă va putea să îl termine?” (Luca 14:28 BVA)
Are un discurs elegant. Este în stare să se exprime clar, concis, evitând exprimările nepotrivite, ofensatoare sau lipsite de respect, așa cum citim în Cartea Domnului: „Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.” (Proverbe 16:24 BVA)

Așadar, eu mă rog pentru a identifica cu succes candidatul care este demn de încrederea mea și care, nu va face de rușine țara dând dovadă de integritate personală și abilitățile diplomatice, pentru a proteja și promova interesele naționale. Aleg și votez persoana care ar rămâne fermă în fața presiunilor externe, dar ar evita confruntările inutile, comportându-se cu respect și demnitate. Un asemenea președinte, nu doar că va aduce un plus de prestigiu țării, dar va contribui și la consolidarea relațiilor internaționale și a unității cetățenilor ei.

Ce ai schimba din ceea ce am scris mai sus? Ce ai mai adăuga? Aștept răspunsul tău, prin email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Acte oficiale, Conducere, Credinta, politică, social-politic, Stil de viata | Etichete:alegeri, politică

Publicat de: Doru Cîrdei | 19/10/2024

4 RUGĂCIUNI PENTRU ALEGERI

Publicat de: Doru Cîrdei | 15/10/2024

VOTEAZĂ: principiile biblice contează!

Deși biblia nu oferă, în mod direct, instrucțiuni pentru alegerea democratică a președintelui unei țări, principiile divine prezentate cu privire la calitățile conducătorilor, scopul și actul conducerii ne sunt de mare folos. Iată câteva principii eterne care merită luate în considerare, la vot:

Roagă-te pentru a alege înțelept. Apostolul Iacov, ne explică: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește acum înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu care o dă tuturor cu generozitate și fără să reproșeze.” (Iacov 1:5 BVA) Cere discernământ din partea lui Dumnezeu, pentru a-ți da votul în favoarea persoanei cade va conduce țara după inima Lui.
Votează persoana integră. În cartea Proverbe citim: „Oamenii corecți sunt ghidați de integritatea lor; dar cei perfizi sunt distruși de ipocrizia lor.” (Proverbe 11:3 BVA) Votează persoana a cărei caracter integru este evident, deoarece omul corupt distruge țara.
Votează persoana care slujește. Isus a spus: „Oricine dorește să fie primul între voi, să fie sclavul tuturor celorlalți.” (Marcu 10: 44 BVA) Alege acea persoană care este preocupată de nevoile și bunăstarea poporului, nu pe omul care dorește puterea pentru interese personale.
Votează persoana pe care o respecți. Apostolul Pavel a scris: “Orice om să fie supus celor mai înalte autorități.” (Romani 13:1 NTR) Alege persoana pe care ai de gând să o recunoști în funcție de înaltă autoritate și să i te subordonezi, cu convingerea că este aprobată de Dumnezeu.
Păzește-te de înșelători. În cartea lui Dumnezeu citim: „Omul credul crede cu naivitate orice cuvânt; dar cel prudent își analizează bine deciziile.” (Proverbe 14:15 BVA) Fii atent la promisiunile exagerate ale oamenilor lipsiți de caracter integru. Nu te lăsa mințit!

Votând, ține cont de aceste principii care sugerează că alegerea înalților demnitari de stat trebuie făcută cu rugăciune, discernământ și o dorință sinceră de a promova valorile lui Dumnezeu în țară. Ai responsabilitatea de a alege persoana care reflectă dreptatea și este hotărâtă să slujească poporul. Doamne ajută!

Ce ai schimba din ceea ce am scris mai sus? Ce ai mai adăuga, în vederea votării în conformitate cu voia lui Dumnezeu? Aștept răspunsul tău, prin email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Acte oficiale, Conducere, social-politic, Stil de viata

Publicat de: Doru Cîrdei | 26/01/2024

DE CE GRUPURI?

Biserica Filadelfia este o biserică a Grupurilor, iar în luna ianuarie se formează noi Grupuri. Noi definim ucenicia ca fiind un proces al îndrumării și al susținerii relaționale și ajutăm liderii să organizeze Grupuri. Aceste mici comunități de până la 20 de persoane se formează pentru durata de trei luni, perioadă în care se întâlnesc săptămânal pentru a relaționa, pentru a se ajuta reciproc și pentru a se dezvolta împreună.

DE CE suntem dedicați acestei slujbe prioritare? Iată ce alimentează entuziasmul liderilor noștri:

1. Aceasta este unica cale pentru salvarea oamenilor. Isus și-a dat viața, plătind prețul, iar din partea oamenilor se cere doar să-L urmeze pe El. Din acest motiv, singura responsabilitate încredințată urmașilor Săi este multiplicarea ucenicilor:

„Faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:19-20 EDCR)

2. Aceasta este cea mai eficientă strategie de multiplicare a ucenicilor. Este cea mai serioasă contribuție în vederea împăcării oamenilor cu Dumnezeu. Fără dedicare totală uceniciei, este imposibil să fii dedicat total lui Cristos. Apostolul Pavel a explicat:

„M-am identificat temporar cu toate categoriile de oameni, pentru ca astfel să pot contribui la salvarea unora dintre ei.” (1 Corinteni 9:22 BVA)

3. Aceasta va conta cel mult în ziua revenirii lui Cristos. În ziua judecății va conta dacă ai experimentat salvarea prin Isus și dacă ai contribuit la salvarea altor oameni. Apostolul Pavel a declarat:

„Oare care este baza speranței și bucuriei noastre? Tocmai voi care veți fi coroana gloriei noastre atunci când va veni Isus Cristos! Da, voi sunteți gloria și bucuria voastră!” (1 Tesaloniceni 2:19-20 BVA)

Ce poate fi mai prețios decât siguranța împăcării cu Dumnezeu prin Cristos, ajutat de oamenii Lui devotați? Poate fi ceva mai nobil decât să fii un om de încredere al lui Cristos, învrednicit de El pentru a contribui la împăcarea oamenilor cu Dumnezeu? Desigur, această cauză merită toată atenția și tot efortul nostru, convinși că Isus este cu noi, ca să Își îndeplinească partea Sa, pe care nu poate îndeplini nimeni.

Ce ai schimba din ceea ce am scris mai sus? Ce ai mai adăuga, în vederea optimizării uceniciei în cadrul Bisericii Filadelfia? Aștept răspunsul tău, prin email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Neclasificat

Publicat de: Doru Cîrdei | 27/05/2023

MINIMUM pentru MAXIMUM

Nimeni nu planifică să-și irosească timpul. Nu am întâlnit oameni care își doresc plictiseală și frustrare la weekend. Desigur, participarea la adunarea de weekend a bisericii trebuie să fie o experiență înălțătoare, motivatoare și energizantă. Însă de prea multe ori, prea mulți oameni supraviețuiesc la slujba de închinare sau chiar sunt ispitiți de gânduri și sentimente negative.

Rolul de bază îl joacă biserica locală: viziunea ei, valorile și cultura ei, precum și competența slujitorilor ei. În vederea maximizării experienței de duminică, este absolut important să alegem în mod inteligent biserica locală cu care ne identificăm. Aceasta contează mult când este vorba despre ceea ce ne așteptăm participând la program. Există însă un MINIMUM pe care trebuie să-l faci tu pentru a experimenta MAXIMUM când participi la adunarea de weekend a bisericii. Iată în ce constă acest minimum, în contextul Bisericii Filadelfia:

Participă la ora de rugăciune. Experiența de weekend începe sâmbăta. Așadar, nu-ți planifica activități care te pot suprasolicita și fii nelipsit de la ora de rugăciune a Bisericii Filadelfia, ora 19:00. Această adunare ne pregătește deopotrivă pentru a sluji altora în cadrul adunărilor de duminică și pentru a beneficia în mod eficient de ceea ce Dumnezeu face în cadrul acestor adunări.

Sosește din timp. Decide de sâmbătă seară cu privire la hainele pe care le vei îmbrăca duminică. Verifică prognoza vremii pentru că ea îți poate fi de ajutor. Este important să te odihnești bine, iar ora 22:00 este optimă pentru culcare și sâmbăta. Trezește-te din timp, ținând cont că în conformitate cu cultura Bisericii Filadelfia, dacă slujești în acea duminică trebuie să fii prezent cu 60 min. înainte de a începe programul. Muzicienii și tehnicienii, sunt prezenți cu 90 min. înainte de a începe programul. Ușile sălii pentru adunări se deschid cu 30 min. înainte de a începe programul. Este imposibil să prețuiești un eveniment și totuși să sosești în ultimul moment.

Relaționează cu amabilitate. Biserica Filadelfia este caracterizată de ospitalitate și relații sănătoase. Vino pregătit să saluți oamenii și să le răspunzi salutului lor. Acceptă cu cea mai mare bucurie când ești servit cu cafea, ceai, etc și fructifică timpul înainte de începerea programului, precum și după adunare, pentru a face cunoștință cu oameni noi, bucurându-te în compania celor din Familia Filadelfia. Este absolut important să-ți prezinți oaspeții celor care deja te cunosc și să ocupați locuri în sală, înainte de a începe slujba. Aceasta contribuie enorm la pregătirea atmosferei, atât de esențială pentru o adunare excelentă.

Implică-te în mod activ. Programul adunării Bisericii Filadelfia este gândit și creat pentru a conduce un număr cât mai mare dintre participanți în diverse activități în comun: aplaudăm împreună, cântăm împreună, ne rugăm împreună, completăm împreună Formularul de Comunicare, practicăm generozitatea împreună, etc. Evită cu orice preț „participarea” pasivă. Ea te „califică” pentru a experimenta minimum. În cele mai multe cazuri, gradul de implicare determină calitatea experienței personale în cadrul adunării de weekend. Îl experimentăm pe Dumnezeu în măsura în care tânjim după El, iar implicarea ta trebuie să fie expresia aceste tânjiri.

Notează următorii pași. Avantajul de bază al participării tale la adunarea Bisericii Filadelfia este identificarea acțiunilor pe care trebuie să le întreprinzi, inspirat de principiile și valorile lui Dumnezeu. Noi credem că soluțiile și îndrumările divine, scrise în Biblie, fac diferență în viața noastră de zi cu zi. Din acest motiv, adunarea de weekend culminează cu o prezentare a învățăturii biblice practice și pași concreți pe care ai putea și ar trebui să-i faci. Adevărata experiență spirituală este transformațională și ea constă în angajamentul cu care pleci de la adunare pentru a pune în practică ceea ce ți-a spus Dumnezeu.

Procesează o idee cu ai tăi. Nu te grăbi să pleci imediat ce s-a încheiat adunarea. Discută cu oaspeții tăi, cei din familia ta, cei din jur, etc un gând sau ceea ce ți-a plăcut mai mult la adunare. Noi vorbim în mod natural cu ai noștri despre ceea ce ne place, ceea ce este interesant și important pentru noi. Acest exercițiu va face ca experiența ta în cadrul adunării să prindă rădăcină în viața ta și chiar să influențeze pe cei dragi ție.

Împărtășește altora. De obicei, oamenii povestesc la început de săptămână colegilor și prietenilor în ce mod și-au petrecut weekendul. Unii chiar se laudă cu ceea ce nu trebuie. Alege să comunici cu pasiune colegilor și prietenilor tăi momente memorabile pe care le-ai experimentat în cadrul adunării cu Biserica Filadelfia. Nobila ta misiune de martor al lui Cristos poate începe cu aceasta. Nu le predica, împărtășește-le ceea ce ai experimentat în adunarea oamenilor care L-au urmat pe Cristos.

Ce ai schimba din ceea ce am scris mai sus? Ce ai mai adăuga, în vederea maximizării participării la adunarea de weekend a Bisericii Filadelfia. Aștept răspunsul tău, prin email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Credinta, slujire, Spiritualitate | Etichete:Adunare, Biserica, Credinta, nou, relatii, slujire, Weekend

Publicat de: Doru Cîrdei | 30/12/2022

LIDERII ANULUI 2023: PATRU ABILITĂȚI CHEIE

În ciuda contextului nefavorabil al lumii față de evrei, regele David „…i-a păstorit cu o inimă curată; și i-a condus cu înțelepciune.” (Psalm 78:72 BVA). În ultimii ani ne-au lipsit calmul și stabilitatea. Și în anul 2023 liderii sunt nevoiți să conducă într-un climat al provocărilor și al nesiguranței. Pentru a face o diferență în această nouă realitate turbulentă, noi conducătorii trebuie să facem uz de puterea inepuizabilă a valorilor. În măsura în care dăm dovadă de autenticitate și de spirit de colaborare reușim să-i inspirăm pe cei din jur în vederea dezvoltării lor continue și a îndeplinirii cu succes a scopului.

Ținând cont de tendințele realității acestei răscruci de ani, subliniez câteva abilități de conducere eficientă care ne pot fi de mare folos pentru a ne putea continua înaintarea împreună cu echipele pe care le avem. Aceste abilități de conducere eficientă sunt unelte care facilitează echipa pentru a lucra cu plăcere și pentru a fi productivă. Aceste abilități eficiente – care își au originea în valori – sunt: negocierea, colaborarea, apartenența și procesul decizional. Acestea ne pot sluji în Noul An pentru a face o diferență.

NEGOCIEREA: forța acordului

Apostolul Pavel insistă: „Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” (Romani 12:18 BVA). Cei mai mulți lideri știu că această abilitate este importantă în actul conducerii, însă cei mai mulți o definesc ca fiind „soft skill” – secundară. În practică, mai ales în vremuri nesigure, provocatoare, negocierea este o abilitate esențială (core skill). Prin negociere eficientă liderul poate câștiga bunăvoința altora pentru a sluji aceluiași scop, în baza acelorași valori. Când negocierea generează parteneriate productive, experimentăm relații productive și creșterea valorii.

COLABORAREA: forța implicării

Colaborarea este un joc productiv. Aceasta nu înseamnă că suntem neserioși cu privire la scop și rezultate. De fapt, jocul implicării cu plăcere crește rata reușitei. În conducere, avem responsabilitatea de inspira participarea calificată a tuturor celor cărora le câștigăm bunăvoința prin negociere, așa cum indica Apostolul Petru: „Comportați-vă ca niște buni administratori ai harului lui Dumnezeu care vă este oferit în multe feluri. Astfel, slujiți-vă unii pe alții cu darul pe care l-a primit fiecare.” (1 Petru 4:10 BVA). Echipele care vor face diferență în anul 2023 sunt cele conduse de lideri care în mod intențional transformă spectatorii în jucători. Asumarea rolurilor conform criteriilor înzestrărilor personale, în spiritul sinergiei creative, generează mișcarea necesară Noului An.

APARTENENȚA: forța identificării

Viitorul este al celor care în mod responsabil se identifică cu realitatea prezentă și își asumă responsabilități. Liderii eficienți au abilitatea de a vedea în orice provocare o oportunitate. Ei cultivă împărtășirea acelorași abordări, strategii și metode cu privire la un anumit proiect, conform imperativului biblic: „Vă cer acest lucru ca să fiți uniți, urmărind toți același scop.” (1 Corinteni 1:10 BVA). Anul 2023 poate fi productiv pentru echipele conduse de lideri care vor reuși să crească nivelul sentimentului de apartenență, al comunicării colegiale și al interconectării profesionale.

DECIZIILE: forța procesului

Cu cât avem de a face cu un context ambiguu și complex, cu atât este vital să luăm decizii excelente. A implica întreaga echipă în procesul decizional este dovada unui nivel superior de conducere. Cu cât situația este mai stresantă, cu atât este mai necesar ca toți ochii să fie pe țintă, toți membrii echipei să furnizeze informații în timp real și recomandări din diferite unghiuri. Înțelepciunea biblică ne avertizează: „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie și își atrage rușinea.” (Proverbe 18:13 BVA). În Noul An, liderii excelenți nu-și vor impune propriile decizii și nici nu vor manipula echipa pentru a ajunge la decizia dorită. Ei vor împuternici fiecare „jucător” pentru a participa în procesul decizional și vor face o diferență!

CONCLUZIE. Aceste patru abilități eficiente de conducere pot perfecționa actul conducerii și pot crește impactul echipei în vederea îndeplinirii cu succes a scopului.

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Criza

De ce oamenii de succes pot deveni mai vulnerabili moral

Influența nu creează problema, dar o amplifică

Succesul exterior poate ascunde un gol interior

Singurătatea liderului (despre care nu se vorbește)

Performanța nu este dovada sănătății interioare

Cu cât ești mai sus, cu atât ești confruntat mai puțin

Sunt liderii condamnați la acest risc?

Ce îi protejează cu adevărat pe oamenii de influență

Concluzie (pentru reflecție)

O observație veche, dar surprinzător de actuală

O idee simplă, cu impact profund

Ce înseamnă asta, concret, pentru noi

De ce acest principiu funcționează

Ce se schimbă când schimbăm ordinea

De ce „mai întâi” contează atât de mult

O întrebare sinceră pentru noi

Concluzie

Și atunci încep atacurile.

Dar Cristos ne cheamă la altceva.

Totuși, mai este speranță.

Unitatea nu înseamnă uniformitate.

Poate azi este un moment potrivit să ne întrebăm sincer: Edific eu Trupul lui Cristos? Sau îl sfâșii sub pretextul că sunt „corect”?

1. Pentru îndeplinirea Marii Trimiteri (Matei 28:19-20)

2. Pentru promovarea unității în diversitate a credincioșilor (Ioan 17:21, Efeseni 4:3-6)

3. Pentru a împărtăși despre lucrarea lui Dumnezeu (Psalmul 96:3, Faptele 14:27)

Concluzie

Categorii

Articole recente